În urmă cu exact o jumătate de secol (da, da!, sunt 50 de ani de atunci!) concursul Eurovision era cîștigat de grupul suedez ABBA, cu această piesă, care avea să intre direct în istorie, desemnată în 2004, la aniversarea a 50 de ani de Eurovision, drept cea mai bună piesă din istoria concursului…. iar ABBA avea să înceapă o carieră realmente legendară.
Cei 50 de ani scurși pînă la ediția de ieri (care, culmea culmilor!, a avut loc chiar în Suedia!) au adus muzica într-o fundătură cu miros, de fapt duhoare, de golănie și de buncăr, iar presupușii „cîntăreți” sunt în mare majoritate niște deraiați încadrabili mai degrabă în manualele de zoologie decît în cele de anatomia și fiziologia omului.
Laureatul / laureata (ptiu!, asta-i chiar culmea: să nu știi cine / ce e ăla / aia care se scălîmbăia pe scenă!) a fost o panaramă, la fel și piesa sa, la fel și decizia juriului.
Mă felicit că mi-am respectat hotărîrea luată încă de anul trecut, anume că nu voi mai urmări niciodată în direct porcăria asta ordinară.
