Va fi un întreg weekend dedicat lui Melanie, una din marile mele iubiri muzicale, care s-a stins așa cum a și trăit, cu discreție, la ea acasă, acum 3 zile, pe 23 ianuarie. Pe 3 februarie ar fi împlinit 77 de ani. A fost indiscutabil un fenomen, însă aproape complet ignorat în țara asta prost făcută, unde reperele muzicale sunt cam din dosul autogării.
În cariera ei, începută în preajma Festivalului de la Woodstock (pe scena căruia Melanie, conform propriilor spuse, a urcat complet necunoscută și a coborît… superstar mondial) unde pentru a urca pe scenă a fost legitimată de polițiștii care nu concepeau că puștoaica aia chiar cînta (!), a înregistrat 38 de albume, piesele ei fiind preluate de peste 200 de artiști de vîrf. În 1971 obținea trofeul Billboard pentru cel mai bine vîndută voce feminină din lume. Acum doi ani, era în turneu în Europa, și e una din marile mele dureri că nu am văzut-o.
Azi, vă ofer clasicul „I’ve Got My Mo Jo Working” pe care, zic eu, îl cintă cel mai bine pe lume, deși l-au cîntat toți titanii blues-ului.
