Nu știu dacă și pe dv, însă pe mine genul ăsta de prelucrări la care se deda Max Rabbe mă încîntă. Îl știu de mai bine de un deceniu, și din cînd în cînd mi se face dor de el. Pentru mîine v-am pregătit o altă piesă arhicunoscută, „masacrată” tot de el!
