A cîntat-o Howlin Wolf, dar se pare că și el a preluat-o. Ideea e că blues-ul respinge ideea de „cover”, piesele circulînd liber, dincolo de copyright și alte îngrădiri, devenind practic bunuri de patrimoniu universal. A fost o surpriză pentru mine să-l văd / aud pe Clapton cîntînd-o. Și sună al naibii de bine!
