Tocmai s-a încheiat recent un important eveniment cultural sucevean, Zilele filmelor premiate la Cannes, 2022 (Les films de Cannes à Suceava), prezentate în sala Teatrului Municipal „Matei Vișniec”. (Desfășurarea evenimentului a fost posibilă prin implicarea asociației Creativ AS, condusă de dna Teodora Gîlcă).
În secțiunea Un Certain Regard a festivalului, premiul pentru regie a revenit filmului „Metronom”, de Alexandru Belc, film care își ia titlul de la cunoscuta emisiune, „Metronom”, a postului de radio „Europa Liberă”.
Unul din fenomenele complexe ale opoziției față de comunismul impus în România, ca și în întreaga Europă de est, a fost acela dezvoltat de celebra emisiune muzicală „Metronom”, realizată de legendarul Cornel Chiriac, reputat jurnalist și redactor muzical al postului de radio „Europa Liberă”, un erou în lupta împotriva comunismului, asasinat în 1975, la Munchen.
Emisiunea „Metronom” începuse să fie din ce în ce mai ascultată de tineri, mai ales liceeni sau studenți, care reușeau prin aceasta să cunoască nu doar fenomenul muzical care se dezvolta în acea perioadă în lumea liberă, „în vest”, ci și efervescența culturală și spiritul de libertate al epocii, în opoziție cu austeritatea din țară. Era un Woodstock. Era „un simbol al libertății” pentru mulți tineri din România, după cum declara la Cannes chiar Alexandru Belc, regizorul filmului.
Pentru regimul comunist, potențialul pericol al emisiunii muzicale devenise evident și neliniștitor, iar măsurile luate pentru contracararea fenomenului își amplificau din ce în ce mai mult intensitatea (mai ales după nefastele „teze” din iulie 1971, când „linia partidului” și-a schimbat direcția, de la totalitarism la dictatură, de la „dictatura proletariatului” la cea personală a conducătorului).
Filmul se dezvoltă în jurul acestui fenomen, pe fondul unei povești de dragoste adolescentine. Un film despre adolescență și liceu (ce simbioză fericită!) în care eroii filmului (Ana și Sorin, elevi ai unui liceu bucureștean) se confruntă cu poliția politică a acelui regim represiv și revolut. Un joc al dragostei și al delațiunii în deșertul de cenușă al regimului totalitar românesc, aprehensiv și claustrant, devenit apoi eretic, fața de cei ce l-au creat, prin accentele-i filetiste.
De aici – în atmosfera anului terminal de liceu, în care dragostea și studiul se întrepătrund, în care efuziunile adolescenței, cu nevoia ei de intimitate, dar și libertate sunt greu de stăpânit – începe prima lecție dură de viață, confruntarea inegală cu instituția represivă („securitatea”) și slujbașii ei care acționau cu binecunoscutul zel și incapacitate de înțelegere a ceea ce, de fapt, voiau tinerii în tendința lor instinctivă și apoi conștientă către o viață normală.
Scenele anchetei, colective sau individuale, a tinerilor denunțați, impresionează prin violența, disproporționată față de vârsta „inculpaților”. Anchetatorii, vulgari și ignoranți, intimidează prin zelul lor arivistic, pentru a anihila personalitatea tinerilor acuzați de încercarea de a contacta postul de radio, mai sus amintit. Într-un mod aparent diferit, cu ipocrizie disimulată și cinism, șeful lor, colonelul de securitate (interpretat de Vlad Ivanov), încearcă atragerea Anei (Mara Bugarin), adolescenta de 17 ani, personajul central feminin al filmului, în clubul „turnătorilor” instituționalizați, al colaboratorilor.
Ana devine, astfel, victima colaterală a „trocului” cu securitatea, făcut de prietenul ei, pentru obținerea unui pașaport de plecare „dincolo”, dincolo de cortina de fier.
Articol realizat de Viorel CHIRICA
