ASpriație la lecturăCulturaEvenimenteFilme

(Ghost) Riders in the Sky

„Premiile pot veni, sau nu, filmul rămâne. Nu ne mai amintim, acum, care dintre filmele lui Antonioni au fost premiate. Filmele lui există, iar valoarea lor de asemenea”. (Văzând „RMN”, chiar m-a dus gândul la Antonioni, la scenele statice din „Blow up”, fără fond sonor, fără muzică…)

Dialogul regizorului Cristian Mungiu cu spectatorii, după proiecția filmului „RMN”, a fost o veritabilă lecție de educație estetică (cinematografică), făcută nu numai cu inteligență, dar și cu finețe intelectuală, caracteristică creatorilor de excepție, confirmați de public, critică sau jurații festivalurilor la care le-au fost selecționate (și premiate) operele.

Amintesc de filmul de referință, „4, 3, 2”, iar acum de cel cu ermeticul titlu „RMN”. Întrebările venite de la spectatori, referitoare mai ales la elemente concrete din film, au reprezentat pentru cunoscutul regizor puncte de plecare pentru a vorbi despre actul creator, în general, despre întregul care schimbă înțelesul elementelor constitutive, ca și despre finalitatea operei, aceea de a crea emoție, motive de reflecție. Cu delicatețe și modestie, regizorul redimensionează întrebările pentru ca cei ce tocmai au urmărit filmul să capete răspunsul la ce înseamnă receptarea unei opere de artă, în care anumite detalii se reconfigurează pentru a declanșa emoția artistică, pentru că arta (cinematografică, în cazul de față) este suma stărilor dezvoltate în spectator – aisthetonul-ul căutat la întâlnirea cu orice fapt artistic.

Dincolo de exprimarea de către spectatori a satisfacției pentru vizionarea filmului, întrebările puse de aceștia au oferit regizorului ocazia de a fi mai bine cunoscut și înțeles, ridicând imaginarul văl, pentru a pătrunde în intimitatea creației regizorale, care plecând de la mijloacele de lucru obiective (camera de filmat), ajunge la exprimarea unui concept, al unui alt „adevăr” dintr-o aparent banală poveste de viață.

Cristian Mungiu nu folosește muzică in filmele sale, ci doar aceea care ar putea exista, la un moment dat, în cadru, dar care poate avea efectul unui adevărat vector de transmitere a unei idei ca suport al narațiunii filmului, ca bază pentru declanșarea de stări, sentimente, senzații. Un aparent neînsemnat fragment muzical, de la serbarea școlară de dinaintea Crăciunului – de fapt un legendar cântec american – lansează, subliminal, ideea interesantă despre coincidențe culturale, ca aceea dintre „Miorița” și „Visul American” (Ghost Rider in the sky).

Cu o undă de umor, Cristian Mungiu dă înțeles real unor clișee transmise de lecțiile de istorie închistate în șabloane. De asemenea, în discuția cu spectatorii, demontează un mit în ascensiune: acela că tinerii regizori români, supratitrați la festivaluri de film, fac filme de un anumit tip, după o rețetă de festival. („Nimic mai fals”, spune regizorul C. Mungiu).

Un film robust, realizat în pitorescul peisaj transilvan, într-o cromatică sobră, uneori austeră, cu un joc actoricesc plin de expresie pentru a înfățișa profundele trăiri ale personajelor. „RMN” emoționează și seduce.

Cu eleganță și detașare față de statusul superior pe care îl poate crea suma de premii, Cristian Mungiu a făcut din întâlnirea cu spectatorii filmului „RMN”… ,,o sărbătoare de neuitat”.

Viorel CHIRICA

Articole Similare

Back to top button