La 5 februarie se împlinesc 68 de ani, respectiv 58 de ani de la moartea a doi martiri: Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. Primul a murit la Sighet, iar cel de-al doilea la Râmnicu Sărat.
Două destine frânte în temniţele comuniste. Ambii au sfârşit – la distanţă de zece ani –, într-o zi de 5 februarie. Ambii, fruntaşi ţărănişti, au refuzat pactul cu regimul comunist ajuns la putere prin fraudarea alegerilor şi crimă, l-au înfruntat şi au protestat împotriva încălcării democrației, inclusiv prin memorii trimise Puterilor occidentale. Ambii au fost acuzaţi – după diversiunea rămasă în istorie ca „Înscenarea de la Tămădău”, din iulie 1947 –, de „înaltă trădare”, torturaţi şi condamnaţi la temniţă grea pe viaţă, după simulacre de proces, sfârşind înfometaţi, bătuţi, măcinaţi de boli şi paralizie, într-o celulă de temniţă comunistă; Iuliu Maniu, la Sighet, trupul acestuia fiind aruncat într-o groapă comună – „Maniu a fost ridicat din celulă în cel mai strict secret, dar vestea se răspândise ca fulgerul în toată închisoarea. Noaptea am auzit căruţa poposită în curtea închisorii, uruiala roţilor, nechezatul cailor, zgomotul uşor ferecat al şleaurilor. Apoi toate s-au liniştit..”, scria Nicolae Carandino – , iar Ion Mihalache, la Râmnicu Sărat. Ambii au murit demni. Niciunul nu şi-a vândut conştiinţa şi nu a îngenuncheat în faţa regimului comunist criminal.
Fie-le veşnică şi binecuvântată amintirea!
