Suceava, 01.06.2019
COPILĂRIE , DOAR ATÂT ?
Nu pot să las să treacă ziua copilului fără nici un gând , fără nici un rând scris…Ar fi împotriva firii …Și a firii mele, desigur. E ceva care mă face să scriu și , indiferent cât de obosită aș fi, acest îndemn este unul care nu-mi dă pace … e ca un răspuns la o așteptare …sau ca o poveste minunată …
Și de ce spun asta? Pentru că în această zi mă simt altfel …și matur și copil , poate mai mult copil decât matur pentru că, deși anii pe care îi am acum sunt multipli ai anilor copilăriei, în această zi ,viața mi se pare a fi un multiplu al copilărelilor . Nu vreau să spun că nu putem copilări fiecare cum și când vrea iar eu fac acest lucru foarte des căci doar așa răspund unei cerințe esențiale a existenței mele : de a fi , uneori, mai ales atunci când inima îmi spune, copil… adică sincer, fericit , nevinovat , neștiutor, ocrotit…
Și nu e o poveste faptul că în interiorul nostru copilăria rămâne sub formă de stare… că rămânem copii, cu sau fără voia noastră …
Da, e o certitudine, cel puțin pentru mine. Copilăria este piesa de rezistență a vieții …este acea etapă de viață care ne dă vitalitate atunci când ni se pare că suntem prea doborâți de probleme, atunci când ne simțim, dintr-o dată, mult mai bătrâni decât în realitate…
Da, copilăria este lumina care ne transformă întunericul în neîntuneric, mai mult sau mai puțin luminat…
Da, copilăria este apa vie, dătătoare de viață care ne dă energia continuării și putința mergerii înainte atunci când obosim sau suntem secătuiți…
Da, copilăria este acel mister care transformă supărarea în melancolie și chiar în bucurie într-un mod cu totul și cu totul neașteptat…
Da, copilăria este acel nestemat care își păstrează lucirea , totul e să știi să îl protejezi și să îl șlefuiești din când în când…Pe acest nestemat îți construiești, adăugând, viața…Copilăria, bijuterie a vieții !…
Da, copilăria e singura perioadă din viață care , de cele mai multe ori, nu se uită…Îți rămân întipărite în minte o mulțime de lucruri legate de ea: bunicii, vacanțele la casa lor, plăcintele aburinde, jocurile pe uliță, scăldatul, culesul de cireșe, undițele făcute din ramuri de salcie, mersul la pește, serbările câmpenești, obiceiurile de iarnă și câte altele…Îi dau dreptate marelui Ion Creangă cu acel „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc…”
Da, copilăria este cea care ne ajută fără să înțelegem prea bine mecanismul acestui tip de ajutor. El se produce …pur și simplu…Cert este că nu cred să existe oameni care să nu dorească să retrăiască măcar o parte din copilărie.Și aici mă refer, desigur, la cei care au avut o copilărie obișnuită , adică suficient de bună și de fericită ca să o regrete într-o anumită măsură mai târziusau să o retrăiască atunci când simt nevoia, în alte feluri …
Da, e minunat să scrii despre copilărie …Și nu pot să nu îmi îndrept acum gândul spre toți copiii lumii cărora le-aș dărui, dacă aș putea , atât : o copilărie frumoasă fiecăruia! Cadoul mamei copil, al mamei om, al omului om.
Și da, e important să fii copil … să te simți copil când trebuie… să rămâi copil când e necesar…
Oricum, oricând și oriunde voi cânta copilăria și o voi păstra ca pe o bogăție nemăsurabilă, necumpărabilă, netransmisibilă….
Vă doresc tuturor o zi de 1 iunie minunată , cu bucurii ale voastre , ale voastre cu copiii și nepoții voștri (cei care îi aveți), cu bucurii ale altora către care vă îndreptați atenția în dorința de a-i ferici astfel si pe cei care, din diferite motive, nu au sărbătorit, poate, niciodată ziua copilului , o zi în care să fim cu toții buni, dăruitori, cuminți, sinceri, inocenți , în care să redevenim copii măcar la ceasul poveștilor de seară.
„A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti…
A fost odată un copil…Și acel copil eram EU ! ….Sau TU…
Simona